Catre
Consiliul Superior al Magistraturii
Subsemnatul Bardas Dumitru, cu domiciliul in Oradea, str. G Muzicescu nr.14, in baza art.97 al Legii nr.303/2004 fac urmatoarea
Plangere Disciplinara
impotriva d-nei judecatare Alina Nicoleta Mioc, de la Tribunalul Brasov, pentru savarsirea abaterii disciplinare prevazute de art.98 lit. t al Legii nr.303/2004, respectiv exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă prin nerespectarea :
-art. 127 din Constituţia României
-art. 11 alin. 2 din Legea nr. 304/2004
-art. 538 NCPC (respectiv art.148 VCPC)
-art.6 al Legii nr. 544/2001
-art 26 ind5, art. 128 alin. 7 şi 8 şi art 83 pct.19 şi 20. din Regulamentul de ordine interioara al instanţelor judecătoreşti
DORESC CERCETAREA, JUDECAREA SI SANCTIONAREA DISCIPLINARA A D-NEI JUDECATOR, CONFORM PROCEDURII PREVAZUTE LA ART.44-50 ALE LEGII NR.317/2004.
XXX
I)Printr-o cerere adresata prin email Tribunalului Brasov in data de 03 iunie 2014, am solicitat ca in baza urmatoarelor articole de lege:
-art. 127 din Constituţia României
-art. 11 alin. 2 din Legea nr. 304/2004
-art. 538 NCPC (respectiv art.148 VCPC)
-art.6 al Legii nr. 544/2001
-art 26 ind5, art. 128 alin. 7 şi 8 şi art 83 pct.19 şi 20. din Regulamentul de ordine interioara al instanţelor judecătoreşti
sa mi se comunice, printre altele, o copie dupa solutia data in dosarul nr. 807/62/2010 de la Tribunalul Brasov.
In raspunsul primit in data de 05.06.2014 se afirma caci ,,Cu privire la dosarul 807/62/2010 copia hotărârii pronunțate în acest dosar nu vă poate fi eliberată pentru că nu aţi avut nici un fel de calitate procesuală în acest dosar”.
Intr-un mesaj trimis in 10.06.2014 am prezentat bazele legale ale cererii mele, pe care am sa le redau in continuare.
1) Potrivit art. 127 din Constituţia României toate sedinţele de judecată sunt publice, în afara de cazurile anume prevazute de lege. Potrivit art. 11 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, pronunţarea hotarârilor se face în sedinţă publică, de asemenea cu excepţia cazurilor prevazute de lege.
Transparenţa procedurilor judiciare este un principiu fundamental constituţional menit să asigure încrederea publicului în integritatea sistemului judiciar, să responsabilizeze sistemul judiciar şi să ofere o mai bună înţelegere asupra activităţii curente de administrare a justiţiei. Principiul publicităţii şedinţelor de judecată garantează nu numai faptul că publicul are dreptul de a participa liber la o procedură în sala de judecată, dar şi că toate informaţiile în legatură cu o astfel de procedură, în masura în care nu exista o excepţie de confidenţialitate anume prevazută de lege sau regulamente, trebuie sa ramâna deschise accesului şi controlului publicului.
2)Dreptul de a obţine copii după hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauze civile (şi implicit de a le vedea) era dat de art. 148 Cod.Proc.Civ. ( respectiv art. 538 NCPC)
Că acest text nu priveşte obţinerea de copii doar de către părţile procesuale rezultă din alin. 3 care instituie astfel de restricţii doar în cazul judecărilor în şedinţe secrete. ( din informatiile mele, solutionarea cauzei cu privire la care solicit copii nu s-a facut in sedinte secrete)
Odata cu adoptarea Legilor nr. 544/2001 şi 677/2001 textul art.148 este preluat fără modicficări de esenţă în noul Cod de Procedură Civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, în cadrul art. 538.
Ori, dacă legiuitorul voia o abrogare a acestui text de lege sau o restricţionare a lui la părţile din dosar, avea ocazia s-o facă odată cu adoptarea noului Cod.Proc.Civ.
3)În Regulamentul de Ordine Interioară al Instanţelor Judecătoreşti, adoptat prin Hotarârea C.S.M. nr. 387/22.09.2005, cu modificările şi completările ulterioare, cererile de copii după hotărârile judecătoreşti sunt considerate petiţii, fără a se impune petiţionarilor să fie părţi procesuale. În acest sens pot fi văzute art. 128 alin. 7 şi 8 şi art 83 pct.19 şi 20. din regulament.
Deasemenea, potrivit art 26 ind.5 din Regulamentul de ordine interioara al instanţelor judecătoreşti:
„(1) Instanţele de judecată sunt obligate să completeze şi să actualizeze permanent portalul, prin publicarea propriei jurisprudenţe relevante, în conditiile legii.
(2) Pe măsura asigurării resurselor necesare, obligaţia prevăzută la alin (1) vizează toate hotărârile judecătoreşti, care constituie informaţii de interes public, pronunţate ulterior.”
ODATA ce o instanta este obligata sa publice toate hotararile judecatoresti proprii, nu vad ce motiv ar exista pentru a refuza eliberarea unei copii dupa o hotarare judecatoreasca.
4)Publicarea hotărârilor judecătorești si accesul publicului la ele are o importanta foarte mare pentru succesul noilor coduri
Astfel, in codurilor de procedura civilă şi penală, mecanismul întrebării prejudiciale devine parte internă a dreptului românesc, pe lângă hotărârile pronunţate de instanţele europene şi hotărârile pronunţate de instanţa supremă naţională în interpretarea legii fiind obligatorii pentru toate celelalte instanţe.
Un astfel de mecanism nu poate fi conceput în absenţa dezvoltării unor instrumente pentru deschiderea completă şi generală la hotărârile judecătoreşti, care să faciliteze cunoaşterea acestora, identificarea şi circulaţia lor liberă.
Activitatea de documentare a unei cauze în justiţie va suferi modificări radicale, miza mutându-se dinspre acţiunile de interpretare a textelor de lege înspre aceea de identificare a unor hotărâri judecătoreşti care fie să susţină punctul de vedere al părţii, fie să ofere prilejul sesizării instanţei supreme pentru a oferi o interpretare unitară unor prevederi legale ce au primit în faţa instanţelor de judecată interpretări diferite.
Mecanismul presupune ca, dacă în cursul judecăţii, un complet de judecată, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constată că o problemă de drept de care depinde soluţionarea cauzei respective nu a fost dezlegata unitar in practica instanţelor, atunci va putea solicita secţiei corespunzătoare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu problemei de drept cu care a fost sesizată. Hotărârea judecătorească astfel pronunţată este obligatorie pentru toate celelalte instanţe, pe viitor acestea fiind ţinute de interpretarea dată, iar părţile putând-o invoca ca precedent.
ÎN ACEST context, ACCESUL LIBER, GRATUIT, GENERAL şi nestingherit la hotărârile judecătoreşti devine o miză pentru chiar funcţionarea sistemului judiciar, eficienţa unui astfel de mecanism fiind de neconceput în situaţia actuală în care majoritatea hotărârilor judecătoreşti sunt inaccesibile publicului larg, iar procurarea lor presupune eforturi, inclusiv financiare, majore.
5)In fine, problema accesului la copii după hotărâri judecătoreşti solicitate în temeiul Legii nr. 544/2001 art. 6 se pune doar privind unele date cu caracter personal pe care le-ar cuprinde hotărârile judecătoreşti.
Chiar şi unor astfel de cereri trebuie să li se răspundă pozitiv din considerentele ce urmează:
- Legea nr. 544/2001, prin art. 2 defineşte: "prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice", ori hotărârile judecătoreşti sunt în mod evident rezultatul unei astfel de activităţi.
- Hotărârile judecătoreşti, ca un întreg, nu se numără printre excepţiile enumerate de art. 12 din lege.
- S-ar putea face ceva obiecţiuni privind punctele d) ("informatiile cu privire la datele personale, potrivit legii") şi f) ("informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere" ...) din cadrul art. 12 alin.1.
Pct. f) îşi găseşte corespondentul în art. 148 alin.3 Cod.Proc.Civ
.( respectiv art. 538 NCPC)
Cat priveste pct. d),
Legea care reglementeză accesul la datele personale este Legea nr. 677/2001.
Conform Legii nr. 677/2001 art.3 pct. b, "dezvăluirea către terţi prin transmitere" face parte din categoria definită ca "prelucrarea datelor cu caracter personal".
Obţinerea de copii după hotărârile judecătoreşti, în măsura în care hotărârile judecătoreşti conţin date cu caracter personal, se încadrează aici.
Devine incident art. 5 alin 2 din Legea nr. 677/2001 conform cu care, cu excepţiile indicate de art. 5 alin.1, comunicarea de date cu caracter personal se poate face şi fără consimţământul persoanei vizate:
"c) când prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale a operatorului;" şi
"f) când prelucrarea priveşte date obţinute din documente accesibile publicului, conform legii"
Ori, aici intervine din nou art. 148 Cod Proc.Civ. ( respectiv art. 538 NCPC)
conform cu care:
- Este obligaţia legală a operatorului ( judecătoria, tribunalulul etc.) de-a elibera copii după hotărârile judecătoreşti. Ori, existenţa obligaţiei exclude intervenţa asupra hotărârii pentru anonimizare.
- Hotărârile judecătoreşti sunt documente publice iar eventualele date cu caracter personale cuprinse în astfel de documente nu sunt protejate de lege.
Doresc sa mai mentionez ca in mod uzual hotărârile judecătoreşti conţin, ca date personale, numele şi adresa părţilor. Aceste date sunt, uzual, cuprinse chiar în dispozitivul hotărârilor iar dispozitivul odată citit în şedinţă publică conform cu art. 258 alin.2 Cod.Proc.Civ. (am exclus de la început cazul şedinţelor secrete) nu se poate susţine că ar conţine date care n-ar fi publice şi că ar fi protejate de lege.
6)Este adevarat ca intr-un dosar nu am fost parte in proces, insa fiind actionar al SC Poiana Brasov SA, nu se poate sustine ca nu as avea un interes in cunoasterea modului in care au fost solutionate procesele in care societatea la care sunt actionar este parte.
PENTRU a inlatura orice piedica care ar putea sta in calea obtinerii de copii din dosarul in care nu sunt parte, doresc sa subliniez ca nu ma intereseaza unele date cu caracter personal pe care le-ar cuprinde aceasta hotărâre judecătoreasca, de aceea sunt de acord ca in locul reclamantului sa se treaca R ( sau altceva) iar in locul paratului sa se treaca P( sau altceva)
7)Dupa cum am amintit la inceput, atat eu personal cat si unele cunostinte ale mele au primit copii dupa hotarari judecatoresti de la unele instante cu toate ca nu eram(u) parte in proces.
Astfel, in luna mai 2013 am primit de la Tribunalul Harghita copii dupa SC nr.1130/28.03.2006 a Tribunalului Harghita, dupa D nr.65/A/23.10.2006 a CA Targu Mures si D nr.1306/22.03.2007 a ICCJ, pronuntate in aceeasi cauza, cu toate ca eu personal nu aveam absolut nici o calitate in dosarelel respective.
8)Cu privire la Hotärârea de Colegiu din 21.02.2014, ea stabileste modalitatea de comunícare prin posta a copiilor de pe hotäräri sau alte acte din dosare, la cererea justitiabililor. Aceasta hotarare, la fel ca legislatia actuala, nu interzice obtinerea de copii dupa actele de la dosar de catre terti si nici transmiterea acestor copii pe cale electronica.
9)In sprijinul cererii mele aduc si o declaratie a dl.judecator Adrian Neacsu, actual (fost)
membru csm :,,Dreptul de acces al publicului la hotărârile judecătorești ale instanțelor înseamnă atât dreptul de a o vizualiza, cât și de a obține o copie după aceasta
Hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele de judecată sunt documente prin excelență de interes public. Ele sunt rezultatul realizării activității de autoritate publică cu care sunt învestite instanțele. În mod curent, hotărârile judecătorești se comunică parților, sunt accesibile avocaților sau reprezentanților mass-media. Ele circulă într-un mod mai pronunțat ori mai puțin pronunțat public, fiind folosite fie pentru obținerea unor drepturi în fața altor autorități, fie pentru a face dovada unor anumite pretenții, fie drept model de practică judiciară ori în scop documentar sau științific. Circulația hotărârilor judecătorești odată pronunțate de instanțe nu poate fi îngrădită nici prin voința persoanelor la care se referă și cu atât mai puțin a instanței înseși. Dreptul cetățeanului de a cunoaște hotărârile judecătorești include dreptul de a obține copii după acestea, fie pe suport fizic, fie în format electronic, astfel încât acest drept să fie efectiv și adaptat intereselor particulare ale persoanei".
10)Ca o concluzie: legislatia actuala, nu doar ca nu interzice obtinerea de copii dupa actele de la dosar de catre terti ( cu exceptia prevazuta de art.538 aln.3 NCPC) si nici transmiterea acestor copii pe cale electronica, ea prevazand chiar dreptul cetateanului de a cunoaște hotărârile judecătorești, drept ce include dreptul de a obține copii după acestea, fie pe suport fizic, fie în format electronic, astfel încât acest drept să fie efectiv și adaptat intereselor particulare ale persoanei
Deoarece la mesajul meu din 10 iunie nu am primit nici un raspuns am revinit cu un nou mesaj in data de 01 iulie, identic cu cel din 10 iunie, mesaj la care am atasat OP cu care am achitat taxa de timbru pentru copiile solicitate
In raspunsul primit in data de 04 iulie se mentioneaza ca ,,ne mentinem raspunsul comunicat in data de 05.06.2014 ( adica ,,Cu privire la dosarul 807/62/2010 copia hotărârii pronunțate în acest dosar nu vă poate fi eliberată pentru că nu aţi avut nici un fel de calitate procesuală în acest dosar”).
Cereri in acest sens am mai trimis si in datele de 10 si 17.11.2014, raspunsul primit in 18.11.2014 fiind identic cu cel din 05.06.2014.
II)CONSIDER ca d-na judecator reclamata nu a respectat urmatoarele articole de lege:
-art. 127 din Constituţia României
-art. 11 alin. 2 din Legea nr. 304/2004
-art. 538 NCPC (respectiv art.148 VCPC)
-art.6 al Legii nr. 544/2001
-art 26 ind5, art. 128 alin. 7 şi 8 şi art 83 pct.19 şi 20. din Regulamentul de ordine interioara al instanţelor judecătoreşti
atunci cand a refuzat sa-mi elibereze o copie dupa o hotarare judecatoreasca data intr-un dosar in care eu nu aveam nici o calitate, cu atat mai mult cu cat eu am mentionat ca PENTRU a inlatura orice piedica care ar putea sta in calea obtinerii de copii din dosarul in care nu sunt parte, doresc sa subliniez ca nu ma intereseaza unele date cu caracter personal pe care le-ar cuprinde aceasta hotărâre judecătoreasca, de aceea sunt de acord ca in locul reclamantului sa se treaca R ( sau altceva) iar in locul paratului sa se treaca P( sau altceva)
Conform Art. 991 al Legi nr. 303/2004 -(1) Există rea-credinţă atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu ştiinţă normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.
(2) Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual.
Consider ca Dn judecator reclamata a dat dovada de rea-credinta atunci cand a refuzat in mod repetat sa respecte articolele de lege mai sus mentionate si sa-mi elibereze o copie simpla dupa hotararea judecatoreasca.
In consecinta solicit CERCETAREA, JUDECAREA SI SANCTIONAREA DISCIPLINARA A D-nei judecator reclamata CONFORM PROCEDURII PREVAZUTE LA ART.44-50 ALE LEGII NR.317/2004.
Atasez la prezenta:
-Copie dupa cererea trimisa Tribunalului Brasov in data de 03.06.2014
-Copie dupa raspunsul primit in data de 05.06.2014
-Copie dupa cererea trimisa in data de 10.06.2014
-Copie dupa cererea trimisa in data de 01.07.2014
-Copie dupa raspunsul primit in data de 04.07.2014
Cu stima
Bardas Dumitru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu